Sursă: Jurnalulolteniei.ro
Dispar banii lichizi? Suedia și alte țări europene renunță tot mai mult la bancnote, în timp ce România păstrează plățile cash. Pandemia a accelerat această tranziție către plăți digitale, iar în multe țări, numerarul reprezintă acum un procent mic din achiziții.
Citește și: Ce înseamnă supat, cuvântul viral inclus în DOOM 3
Suedia este exemplul cel mai avansat, unde magazinele, cafenelele și transportul public acceptă doar plăți electronice. Aplicația Swish permite transferuri instantanee, iar populația trece luni întregi fără să atingă bancnote. Statul suedez are planuri de rezervă pentru situații de urgență, dar majoritatea cetățenilor preferă plățile digitale.
Modelul asiatic: plățile cu coduri QR și ecosistemul digital
China a adoptat o cale diferită, unde plata cu scanare QR a devenit normă. Platformele Alipay și WeChat Pay sunt folosite zilnic de sute de milioane, înlocuind complet cardurile tradiționale. Comercianții mici și mari, fermierii și taxiurile folosesc coduri de scanare pentru toate tranzacțiile, creând un ecosistem digital puternic.
- Volumul tranzacțiilor mobile în China ajunge la trilioane de dolari anual
- Numerarul este acceptat oficial, dar utilizarea lui a devenit rară
- Achizițiile zilnice se fac aproape exclusiv digital, chiar și în mediul rural
Poziția României: de ce păstrează plățile cash
Deși digitalizarea avansează rapid în Europa, România păstrează încă o parte importantă din plățile în numerar. BNR justifică această poziție prin necesitatea de a asigura accesibilitatea pentru toate categoriile sociale și de a evita exclusiunea digitală. În plus, o parte din populație preferă încă cash-ul pentru motive culturale și de securitate.
Reziliența sistemului tradițional de plăți în România reflectă o tranziție lentă, dar inevitabilă. În timp, infrastructura digitală se va extinde, iar plățile cash vor deveni tot mai rare în zonele urbane și comerciale.
Rezumând, Suedia și alte țări nordice arată direcția în care se îndreaptă plățile globale, în timp ce România păstrează o poziție de tranziție, echilibrând între tradiție și progres.